Monumente Renăscute

This sub content title section you can add you real content.

Strămutarea Casei Frusina, Corbeanca, Ilfov, iunie-decembrie 2023

Strămutarea Casei Frusina iunie-decembrie 2023 Una dintre ultimele case tradiționale din Ilfov si Corbeanca, satul Tamași, relocată, restaurată si reabilitată cu ajutorul a peste 200 voluntari din toată Muntenia cu vârste intre 2 si 88 ani si prin sponsorizarea a peste 50 entitati institutional-bugetare, private si individuale. Restaurarea Casei Frusina este primul proiect al Asociației Monumente Renăscute, desfășurat in localitatea in care își are sediul și se dorește a fi un puternic imbold pentru operațiuni similare in toate zonele rurale din Sudul României. Menirea asociației este salvarea caselor tradiționale valoroase si emblematice, abandonate și uitate, în special din regiunea Muntenia de Sud a țării, pe nedrept ignorate de comunități. Monumente Renăscute dorește sa crească gradul de conștientizare a valorii patrimoniului vernacular, care poate deveni o puternică resursă cu rol de revitalizare culturală și economică a comunităților locale ca un ultim bastion al identității noastre culturale și naționale. Starea actuală este critică, iar lipsa acțiunii duce la dispariția unui întreg țesut rural și trecut, bogat în semnificații. Patrimoniul tradițional a fost creat de străbunicii și bunicii noștri. Menirea asociației este să inspire si să determine comunitățile ca acest patrimoniu să fie salvat și transmis generațiilor viitoare. Invitați surpriză, copii si tineri talentați din Ilfov ne vor delecta cu melodii românești si colinde tradiționale.  F. Radu Stefanescu. Eng, MBAPresedinte Fondator – Asociatia Monumente Renascutetel. 0749 253 971email:monumenterenascute@gmail.comwww.monumenterenascute.rohttps://www.facebook.com/monumenterenascute InaiteDupa CASA FRUSINA a fost construită de către Frusina N. Nicolae între anii 1920 și 1930 în satul Tamași din Corbeanca pe actuala Str. Trandafirului la nr. 20 și donată în anul 2023 Primăriei Corbeanca de către ultimul moștenitor ing. Frusina N. Niculae la propunerea D-lui Daniel Marin și a Asociației Monumente Renascute. A fost înregistrată în Registrul Agricol în 1938. Imobilul face parte dintr-o categorie emblematică a tipologiei arhitecturii vernaculare interbelice din zona Ilfov ce merită păstrată și pusă în valoare în inima conglomeratului sau indefinitului de stiluri a arhitecturii neorurale din secolul XXI. Ea respectă o compartimentare existentă la majoritatea caselor țărănești din sec XIX și început de secol XX din multe zone ale României: tinda (hol) pe mijloc și două camere stânga-dreapta + o polată (magazie) în lateral. Este construită din paiantă pe o structură de stejar și îngrădeală. Ornamentica bogată din zona streșinii și a stâlpilor de pe prispă este un element de plus valoare artistică ce conferă individualitate și prestanță pentru a evidenția personalitatea și dorința de frumos a proprietarului. Tâmplăria de asemenea se remarcă prin șprosurile curbate, foarte rare și greu de executat ale cercevelelor iar ușa principală este chiar demnă de un mic conac și dă solemnitate întregii case. Tot în anul 1938 Brâncuși ridica la Târgu Jiu “Coloana recunoștinței fără sfârșit” sau “Coloana Infinitului”. Poate nu întâmplător multă ornamentică populară cu multe linii rotunde și florale din acea vreme a trecut la noua orientare exprimată de întemeietorul sculpturii moderne regăsite și în zona creațiilor populare inclusiv la Casa Frusina unde se observă aliura tradițională transpusă în curbe și linii simetrice și simple. Relocarea, reabilitarea și restaurarea CASEI FRUSINA a avut loc în perioada Iunie-Decembrie 2023 cu ajutorul unor meșteri populari având mare har și dăruire și implicarea sufletească și fizică a peste 200 voluntari-clăcași din Muntenia cu vârste între 2 și 88 ani dar și prin suportul financiar al celor peste 50 de entități instituțional-bugetare, private și individuale. Clăcașii au lucrat pe parcursul a 14 clăci, prima clacă Marea Noroială a avut loc în 5 august iar, ultima Marea Curățenie înainte de inaugurarea casei, în data de 2 decembrie 2023. Între ele, toate celelalte au fost, de fapt, ateliere de lucru și s-au numit Marea Tencuială, Marea Traforeală, Marea Vopseală, Marea Spoială etc. Parteneri și sponsori Proiectul în imagini Clăcași voluntari “Crâmpeie Biografice” Frusina N. Niculae Ne gasiti aici

Documentare casa Ilie Micu zona Vlașca si evaluare pentru strămutare și refuncționalizare comuna Frătești, jud. Giurgiu, martie 2023

Documentare casă Frătești zona Vlasca si evaluare pentru strămutare și refuncționalizare Documentare casă com. Frătesti, jud. Giurgiu (fost Vlașca), evaluare pentru strămutare și refuncționalizare. Aceasta casa din jud. Giurgiu este in atentia noastra din vara 2022 de cand am aflat de ea. Proprietarul actual a achizionat de curand terenul acum un an si intentioneaza in maxim 2 ani sa o demoleze. Studiem posibilitatea de convingere a proprietarului sa renunte la demolare sau in caz contrar stramutarea si refunctionalizarea ei in tinutul Vlașca.

Documentarea Casei cu prăvălie a lui Chiscan din Toporu, zona Vlasca, Giurgiu, august 2021

Casă cu prăvălie din zona Vlasca, jud. Giurgiu documentatată si relevată in 2021 de către echipa Muzeul Dimitrie Gusti din București Majoritatea caselor traditionale din Muntenia rurala, cu aliura artistic populara autentica inspirate bineineles din arhitectura neoromaneasca urbana, se construiesc in perioada interbelica cand Romania a cunoscut o crestere economica spectaculasa. Gospodarii harnici de la sate isi etaleaza agoniseala in adevarate perle vernaculare ce devin virale in zona Vlasca (actualul judet Giurgiu). Casele cu pravalie erau in fiecare sat dar ele sunt omniprezente chiar si in zilele noastre la parterul blocurilor ca o imbinare profitabila a locuintei cu negustoria comodă. Deosebirea evidenta in zona rurala era volumetria specifica prin pravalia cu vedere unghiulara astfel incat sa vezi si “pe linie” (denumirea strazii sau uliței in Vlașca) si in curte sau ideal la intersectia a doua strazi. Casa din Toporu a familei Chiscan a fost construita in 1938. La propunerea noastra, a fost imediat acceptata de Muzeul Satului D. Gusti Bucuresti spre achizitionare si stramutare. In vara anului 2021 i s-a facut documentarea si releveul. Actualmente suntem angrenati in colectarea fondurilor necesare, dar studiem si posibilitatea replicarii ei, si restaurarii in situ a celei din Toporu.

Strămutarea și refuncționalizarea Șurii lui Muntian, Văleni, Maramureș – Cisnădioara, Sibiu, iulie-august 2021

Proiect strămutare și refuncționalizare șura Maramures Sibiu 2021 Unul din proiectele noastre din 2021 a constat in stramutarea unei suri Maramuresene in zona Sibiu avand ca destinatie finala extensia unei minipensiuni si deci refunctionalizarea acestui tip de anexa gospodareasca in scop turistic. Acest gen de operatiune incepe sa aiba o larga rapandire in jumatatea de nord a tarii unde potentialul turisctic este mai ridicat. Nu este cea mai buna solutie din punct de vedere al indentitatii culturale ale zonelor, intrucat surile maramuresene difera de cele sibiene, dar decat disparitia si a unora si a altora, pe foc sau exportul lor chiar in vestul Europei, am acceptat acest compromis.

Strămutarea Casei lui Brâncuși către Astra Sibiu zona Vlașca – Toporu, Giurgiu, septembrie 2020

Casă interbelică din comuna Toporu, zona Vlasca – jud. Giurgiu preluată in custodie de catre Muzeul Astra Sibiu in 2020 pentru restaurare și expunere Aceasta casuta din zona Vlasca – Teleorman, comuna Toporu, jud. Giurgiu a apartinut unui fruntas al comunitatii, pe nume Constantin Brancusi, fara nici o legatura cu marele sculptor, poate doar dragostea pentru frumos si echilibrul desavarsit al decoratiunilor. Ea a fost construita in perioada interbelica ca inca alte cateva din zona, cel mai probabil datorita efectului vernacular de multiplicare al stresinilor in consola nou aparute in perioada aceea si dand zonei deja o amprenta locala. Taranii le ziceau stresini cu consoane, pentru ca nu intelegeau termenul de consola. Erau niste decoratiuni scumpe si nu oricine si le permitea dar insa se pare ca erau gratie unui atelier de tamplarie specializat in Giurgiu pe astfel de lucrari pe care nu am reusit sa-l identificam. Urmasii actuali ai imobilului l-au lasat in paragina si au “pierdut” invelitoarea intr-o furtuna obtinand un proces verbal de autodemolare pentru a scapa de taxele locale. Fiind in dialog de mai multi ani cu muzeul Astra Sibiu am urgentat preluarea ei si astfel in toamna 2020 echipa muzeului a demontat-o si transportat-o in custodia sa. Asteptam cu mare interes ziua reconstructiei si restaurarii sale.

Monumente Renăscute © 2022. Toate drepturile rezervate.